Andreea Van Gael (studentă): “Cred că educația online va juca un rol mai proeminent în viitor!”

Nu e ușor să fii student în pandemie. Generația care acum ar trebui să fie în amfiteatre descoperă o altă formă de interacțiune – cea virtuală. Cu care sigur este obișnuită pentru că ei sunt copiii teribili ai tehnologiei. Ei sunt martorii activi ai descoperirilor tehnologice din ultimii zece ani. Și tot ei sunt cei care îi testează acum limitele. În Belgia cel puțin. Pentru că segmentul lor de vârstă– 20-29 de ani – este cel mai infectat, dar, poate, cel mai puțin afectat de pandemie. Tinerețea este clar de partea lor în lupta cu virusul. Se vorbește des despre studenți în presa belgiană. Ba că sunt sute de infectați într-un campus, ba că poliția a intervenit în forță pentru a pune capăt unei petreceri ilegale. Ba sunt puși în carantină cu miile, ba se face apel de la cel mai înalt nivel să nu se ducă acasă pentru că duc virusul în familie și vor plânge într-o lună de zile când un bunic sau chiar un părinte vor ajunge în spital bolnavi de Covid-19.

Cum este așadar viața de student în pandemie? Mi-a răspuns la această întrebare Andreea Van Gael, studentă în Drept Internațional și Penal la Universitatea din Leuven. Andreea provine dint-o familie mixtă româno-belgiană, a studiat doar în Belgia, dar este impecabilă în limba română! Iar cuvintele ei descriu în cel mai mic detaliu momentul în care viața de student, așa cum o știa ea, a luat o altă turnură.

Andreea Van Gael: ”În martie toata viața studențească s-a oprit brusc. Eram cu toții foarte confuzi. Planurile pe care le aveam s-au spulberat si evenimentele care se țineau anual s-au suspendat. Ca toată lumea, am simțit că timpul s-a oprit în loc. Cred că în special pentru noi, studenții a fost o adaptare enorm de dificilă. Brusc eram scoși din lumea noastră.

Eram obligată să mă adaptez, să învăț de acasă singură. Biblioteca mi-a lipsit cel mai mult. Era locul unde la pauză mă întâlneam cu colegii la o cafea, „bârfeam” profesorii și ne puneam întrebări legate de cursuri. Cred că cu toți am fost puțin șocați de pandemia asta. În special generația noastră, aici în vestul Europei, nu a fost confruntată direct cu astfel de probleme. Nu am crezut că prosperitatea și progresul secolului XXI ne-ar fi putut arunca într-o asemenea situație. Acum trecem 100% online pentru că și la noi se aplică din 30 octombrie codul roșu, ca peste tot în învățământul universitar. Universitatea KU Leuven a fost în cod portocaliu, doar la campusul din Bruxelles s-a trecut la codul roșu de săptămâna trecută. La noi în Leuven s-au impus reguli generale cu privire la capacitatea în aulă. În aulele mari s-a aplicat regula de 1:5 în cod portocaliu, iar în aulele mai mici de 1:2. Dar, pe lângă aceste reguli, fiecare facultate se organizează în felul ei. Au fost anumite facultăți, cum este cea de științe sociale, unde totul este deja online de mult timp și nu se permitea participarea fizică la cursuri. De exemplu, la Facultatea de Drept, seminarele și grupurile de lucru ( așa numitele consultații) se țineau fizic. Dar acum în cod roșu și acestea trec online. Planează o mare incertitudine. Dar noi putem ține argumentații și dezbateri juridice online. Avantajul este că nu avem examene în cursul semestrului, dar știu de la colegi că facultățile care au evaluări le-au amânat. Și nu se știe exact când și cum le vor susține.

ZB: Am întrebat-o pe Andreea ce crede despre educația online. Este ea noul normal? Ar putea înlocui cu succes prezența fizică în amfiteatre?

Andreea Van Gael: Eu cred că educația online va juca un rol din ce în ce mai proeminent în viitor. Combinația între cursurile fizice și cele virtuale este apreciată enorm de studenți. În trecut, erau câțiva profesori care ofereau studenților înregistrările cursurilor, spre satisfacția tuturor. Sunt profesori la facultatea noastră care tind să uite că studenții, în special în primii ani de Bachelor, nu sunt atât de familiarizați cu gândirea și termenii juridici. În felul acesta, alternativa de weblectures este o soluție ideală pentru ca studenții să aprofundeze materia, deseori abstractă, în ritmul lor propriu.

ZB: Au fost nenumărate apeluri din partea medicilor pentru studenți să respecte regulile. A descins poliția în campusuri pentru a pune capăt petrecerilor ilegale. Cele mai multe infecții sunt în categoria de vârstă 20-29. De ce crezi că este dificil să se respecte regulile sanitare la vârstă tânără?

Andreea Van Gael: Eu am fost foarte atentă încă de la începutul pandemiei pentru că în familie am o persoană cu risc potențial si măsurile restrictive nu m-au deranjat deloc. Problema este neîncrederea și scepticismul studenților combinate cu stilul lor de viață. Studenții din Leuven au avut dintotdeauna un cult al socializării. Tot timpul s-au adunat în diferite grupuri pentru a ieși în barurile din Centrul Vechi. Pentru mulți aceste ieșiri reprezintă un ritual. În legătura cu măsurile Guvernului, tinerii tind să privească problema din perspectiva lor, încercând să critice, simțindu-se îngrădiți în libertățile lor. Este ușor de criticat soluțiile guvernului, dar eu cred că autoritățile nu încearcă altceva decât să găsească o soluție pentru stoparea pandemiei.

ZB: Sunt studenții, așa cum se afirmă în presă, partea rebelă și greu de controlat a acestei epidemii?

Andreea Van Gael: Cred că studenții au contribuit foarte mult la numărul ridicat de îmbolnăviri din al doilea val, la începutului anului academic. În Belgia, există obiceiul ca studenții să meargă acasă în fiecare weekend. Vineri seară, autobuzele, trenurile si autostrăzile dinspre centrele universitare sunt pline cu studenții care se duc acasă. Totul pare ca un furnicar. După aceea, duminică seara, toată lumea revine în campus. În plină pandemie, nu este cea mai bună soluție pentru stoparea răspândirii virusului. Probabil că dacă s-ar fi hotărât la nivel național ca această navetă să fie oprită, obligând studenții să rămână ori acasă, ori în campusuri, al doilea val nu ar fi avut o așa o explozie.

ZB: Iar când stau de vorbă cu un student este greu să nu întreb despre planurile de viitor. Pentru că, la urma urmei, pandemie sau nu, acești tineri sunt viitorul. Andreea mi-a relatat visul ei din copilărie și cum acesta se transformă odată cu evoluția societății:

Andreea Van Gael: Visul meu din copilărie a fost ca într-o zi să devin avocată. Acum că mă apropii din ce in ce mai mult de posibilitatea de a juca acest rol în viața mea, mă confrunt cu alte opțiuni interesante. Interesul meu pentru Uniunea Europeană și Dreptul Internațional crește pe zi ce trece. Trăim într-o lume care devine din ce in ce mai globală, chiar universală, și mă atrage din ce în ce mai mult ideea de a face parte din această evoluție.

Sunt studentă la un master în Drept European și Internațional și Drept Penal. Aici in Leuven, viața de student oferă multe oportunități intelectuale și distracții. Este un oraș plin de viață, unde întâlnești comunități de studenți din toată lumea. Sunt prezente și firme mari de cercetare tehnologică. Această simbioză se simte între studenți, fiecare este mândru să spună că studiază in Leuven. Orașul nu este atractiv doar din punct de vedere intelectual, Leuven-ul în sine are un farmec deosebit cu Piața Veche plină de baruri si străduțe cu restaurante ascunse pe care și eu după 5 ani de locuit aici le mai descopăr încă. Acum mă aflu în poziția de Chapter Leader în UNYA, Președinte al Organizației de Tineret a Națiunilor Unite din Leuven. UNYA face parte din departamentul de afaceri economice și sociale de la ONU. Am în echipa mea șase fete entuziaste de la diferite facultăți. Suntem studente la drept, sociologie si medicină. O combinație interesantă între studii diferite. În timpul pandemiei este foarte greu pentru o organizație de studenți să inițieze activități care să respecte regulile guvernului. Situația asta cere o creativitate enormă din partea echipei mele. În special acum când măsurile guvernului devin mai stricte.