Oana Topală: Cămașa românească din lada de zestre. O poveste dintotdeauna

Alături de Oana Topală deschidem vinerea aceasta lada de zestre și ne lăudăm cu IA românească.

Cămașa românească sau ia

Nu există date clare despre anul apariţiei iei în istoria poporului român. După etimologia cuvântuli ”ie”, denumirea cămăşii tradiţionale româneşti se trage din latinescul „tunicae lineae”, ceea ce însemna tunică subţire purtată direct pe piele. […]

Crearea unei cămăși necesita timp, măiestrie, răbdare, muncă susţinută, orice cămașă era prețioasă, aşadar era păstrată cu sfinţenie şi respectată. Nimeni nu dădea cămașa cu împrumut (nici măcar surorile nu îşi împrumutau cămăşile una alteia) şi nu o arunca atunci când rămânea ramânea mică

Lada de zestre

Lada de zestre este lada în care se strângeau, de-a lungul anilor, rând pe rând, haine ale miresei (cămăși, fote, ilice, albituri) dar și așternuturi, ștergare, fețe de masă, preșuri și păretare.

Cuvântul zestre are o poveste interesantă.

Provine dintr-o formulă solemnă a latinilor, formulă care (con)sfinţea/”pecetluia” orice jurământ, angajament, promisiune de credinţă, pe scurt, orice înţelegere, alianţă sau contract.

Povestea despre “Cămașa românească din lada de zestre” merge mai departe pe blogul Oanei – Literatură și delicatese!