Cum se schimbă regulile legate de șomaj în noua guvernare Arizona
O reformă istorică, așa este catalogat planul guvernului De Wever care se pregătește să limiteze durata șomajului la maximum 2 ani pentru cei sub 55 de ani. Scopul acestei măsuri, pe care liberalii francofoni o apără cu înverșunare, este de a încuraja persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să revină în activitate. Reforma ar putea intra deja în vigoare în următoarele luni, dar încă nu există un calendar precis. Este nevoie de un simplu decret regal pentru a modifica durata ajutorului de șomaj pentru că legea nu se schimbă, iar acest decret poate fi decis printr-un simplu acord în consiliul de miniștri. Spre nemulțumirea sindicatelor care văd necesară o dezbatere parlamentară, în speranța că opoziția socialistă ar mai putea îndulci termenele propuse de coaliția de guvernare.
Sistemul belgian de ajutor de șomaj este deocamdată nelimitat în timp. O excepție în Uniunea Europeană. Un salariat trebuie să fi lucrat 312 zile în ultimele 21 de luni pentru a avea dreptul la șomaj. Sindicatele spun că sistemul nu este atât de generos precum se susține, dând exemplul Franței unde este nevoie de 130 de zile lucrate în ultimele 24 de luni pentru a putea beneficia de șomaj. În plus, indemnizația belgiană este limitată la 2.671 euro pe lună,
Acordul încheiat de partenerii din Arizona prevede că un lucrător care a intrat recent în șomaj va primi inițial un ajutor mai consistent decât în prezent. Cu toate acestea, indemnizația scade mai rapid decât în sistemul actual. Dar baremele nu se știu deocamdată. “Cu această reformă, sistemul belgian va fi mult mai dur decât în majoritatea țărilor europene”, mai deplâng sindicatele.
Indemnizația de șomaj se va limita acum la doi ani, după care cei în cauză vor trebui să se adreseze pentru ajutor social la serviciile CPAS/OCMW din localitățile lor, cu excepția celor peste 55 de ani. Fiecare solicitant de loc de muncă va avea dreptul la un an de somaj (daca a lucrat un an) cu o luna suplimentară la fiecare 4 luni de muncă prestate. De exemplu, dacă un salariat a lucrat timp de trei ani, va fi exclus din șomaj după un an și 9 luni. Pentru a putea păstra indemnizația timp de 2 ani, va trebui să fi lucrat timp de 4 ani. Cei peste 55 de ani, deși nu vor fi afectați de limita de 2 ani, vor trebui să aibă o vechime de 30 de ani pentru a accede fără probleme la indemnizație.
Potrivit mai multor studii, aproximativ o treime dintre cei aflați în șomaj se reintegrează rapid în muncă. Restul va ajunge să bată la ușile CPAS/OCMW. Iar acolo, noii solicitanți de venit de integrare au toate șansele să fie dezamăgiți. În comuna Koekelberg din Bruxelles, se așteaptă o creștere de 50% a celor care ajung să ceară ajutor social. Carine Mairlot, secretar general al CPAS Koekelberg, a explicat la RTBF Info că „venitul de integrare socială este un drept rezidual de securitate socială și solidaritate familială. Așadar, CPAS intervine doar dacă persoana nu are într-adevăr alte mijloace de subzistență. Este ultima plasă de siguranță a securității sociale”. Prin urmare, CPAS analizează situația familială a beneficiarului, va efectua o anchetă și o vizită la domiciliu. Iar dacă în gospodărie există alte venituri care permit satisfacerea nevoilor primare ale persoanei excluse din șomaj (un salariu, o pensie, o indemnizație reciprocă, venituri din avere), ajutorul social este refuzat.
Angajații CPAS spun că se vor confrunta cu o provocare majoră pentru că vor avea de-a face cu un nou aflux de persoane care presupune noi resurse umane și logistice. Viceprim-ministrul Maxime Prévot (Les Engagés) a confirmat că guvernul federal a alocat peste 400 de milioane de euro pentru a ajuta CPAS să facă față noilor persoane excluse din șomaj. Va fi suficientă această sumă? „Dacă este un lucru pe care nu vreau să-l fac, este să măresc impozitele pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe proprietate. Am ales să nu facem asta în 2025. Din păcate, dacă guvernul federal nu intervine mai mult, în 2026, nu vom avea altă opțiune decât să creștem taxele”, spune primarul socialist al comunei Koekelberg, Olivia P’tito.
Dacă guvernul De Wever nu oferă un buget suficient pentru a ajuta municipalitățile și CPAS (sau alte soluții adiacente pentru a garanta reintegrarea în muncă), în cele din urmă, contribuabilul este cel care riscă să plătească o parte din factura pentru această reformă majoră a ajutorului de șomaj.
